tinerete fara batranete cu broaste testoase si cocori

Permiteti-mi sa va mai torc un fir de poveste.

Asadar, se spune ca demult tare demult, intr-un sat de pescari din Kagoshima (Insula Caprioarei) traia un flacau voinic pe numele sau, Urashima (Insula-Brat-de-mare).

Cu fiecare revarsat al zorilor, neintinat de efectul de sera, Urashima isi lua ramas-bun de la batrana sa mama si pleca cu barca sa in larg, sa-si arunce plasele de pescuit.

Intr-o buna zi (fac o paranteza pentru a ma certa cu un nene care spune ca afirmatia “intr-o buna zi” este extrem de inselatoare, cele mai multe intamplari care incep cu ea terminandu-se ingrozitor de prost. Nu domnule, zic eu, orice noua zi e buna, indiferent cum se termina ea, gata, acum ca l-am bestelit ma-ntorc la poveste, ca-nainte mult mai este) Urashima nu putu sa iasa pe mare cu barca sa din cauza unei furtuni ce ridica talazuri uriase.

Furtuna continua cateva zile, pana cand, intr-o seara, Urashima si mama lui realizara ca vor ramane fara provizii si vor fi condamnati sa flamanzeasca incepand cu ziua urmatoare.

Urmatoarea zi insa, marea se linisti ca prin farmec si Urashima pleca bucuros la pescuit cu primele raze de soare. Cu toate acestea in plasele sale nu se prinse nimic toata ziua in afara unei uriase broaste testoase, pe care pescarul nostru, milos, o elibera redand-o valurilor.

Amurgul il gasi intorcandu-se catranit la casa sa, si, ca un facut, vremea se inrautati iarasi.

In zorii zilei urmatoare, Urashima se duse la tarm sa priveasca marea ce-l napastuia astfel; deodata, din spuma valurilor se intrupa o forma zvelta ce se infatisa in fata ochilor larg-deschisi de uimire ai lui Urashima, si ii grai astfel:

Eu sunt printesa marii si vreau sa-ti rasplatesc fapta ta marinimoasa de a ma fi redat tatalui meu atunci cand m-am prins in plasa ta.

Primeste a veni cu mine in fundul marii unde tatal meu locuieste intr-un castel de margean.

Urashima ezita o clipa, dar printesa intelegandu-l il linisti spunandu-i ca mama sa va avea toate cele necesare traiului si apoi, Urashima se va putea intoarce oricand va pofti.

Cei doi pierira in valuri si Urashima putu contempla minunile unei lumi peste care plutise o viata intreaga fara a-i banui adancimile. In palatul regelui dragon un urias banchet fu pregatit in cinstea celui ce o crutase pe printesa si Urashima fu atat de captivat de toate cele ce se infatisau ochilor sai incat statu timp de trei ani, si nu doar trei zile asa cum isi propusese initial.

La capatul celor trei ani ceru ingaduinta de a se intoarce in satul sau si printesa i-o acorda, daruindu-i o cutioara cu trei sertarase pe care ii spuse ca o poate deschide oricand se va afla la ananghie.

Urashima pasi din nou pe tarmul pe care-l lasase in urma cu trei ani, si se indrepta grabit catre catunul sau, observand cu mirare cum copacii si raurile pe langa care copilarise, isi schimbasera forma considerabil.

Ajungand langa un ogor pe care trudea un mosneag pe care nu-si amintea sa-l fi zarit vreodata, desi credea a cunoaste fiecare membru al satului, pescarul nostru il intreba pe acesta daca stie unde se afla coliba lui Urashima.

Batranul ii raspunse ca

demult acea asezare a fost napadita de buruieni si nimeni nu mai traieste acolo, el insusi nestiiind decat din legende despre un Urashima ce ar fi fost rapit de printesa marii pe vremea bunilor sai.

Urashima pleca si se convinse de adevarul spuselor mosneagului privind gradina fostei sale case, neintelegand cum se intamplasera atatea in doar 3 ani.

In acea clipa isi aminti de cutia daruita de printesa marii, si

  1. deschise primul sertar din care cazu o pana de cocor;
  2. nedumerit, deschise si cel de-al doilea sertar din care un fum alb iesi invaluindu-l;
  3. indata ce acest abur se risipi, deschise si ultimul sertar in care gasi o oglinda, in care privindu-se, se vazu batran cu parul si barba albe.

O pala de vant iscata din senin, ridica pana de cocor si i-o aseza pe spate; in acelasi moment Urashima se transforma intr-un cocor ce-si lua zborul.

Printesa marii, iesita dintre valuri, il urmari cu ochii pana cand cocorul disparu catre apus…

Variante ale tineretii fara batranete si vietii fara de moarte, din care si noi parem a trai una pana cand deschidem un sertar, o cutie sau (de ce nu?) un sotron prafuit al mintii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s