Corespondenta unui exilat in Japonia (fragmente)

Descoperind cu surprindere Japonia

Descoperind cu surprindere Japonia

 

Motto: „Nu conteaza cat de lung am parul…ce conteaza e ca am parul lung”, tema dezvoltata la vreo 10 minute dupa ce m-am ras in cap.

Scuze: Domne, nu mi-am cerut scuze indeajuns pentru comportarea mea de nescuzat: Nu am nici o scuza. [Adaptare dupa textul (in japoneza) in care imi explicam comportamentul de neexplicat ce a constat in faptul strigator la cer de a sparge o fereastra jucand fotbal si incercand sa introduc o minge intr-un uscator de rufe ce nu s-a dovedit la inaltimea asteparilor mele, ci mai jos de unde era un geam.]

Temeri: Crapa-mi-as dovleacu’ sa-mi mananc semintele dinauntru. Te pomenesti ca m-oti fi exilat in Arhipeleagu’ nipon, ptiu drace, cum ma, nu ma mai iubiti? Pe mine…? Dar eu sunt asa de preaplin de iubire pentru voi…Ca dau p-afara in email-uri cu iz de pucioasa. Sfarfalicilor, na-va de la tetea pe post de tigare:

Ora de engleza: Profesor japonez, iar singurele fraze in engleza au fost ale mele, vreo 3, dupa care profu’ mi-a raspuns (amabil omu’) ca el personal crede ca orele acestea vor fi extrem de (pauza in care a cautat cuvantul potrivit) dureroase pentru mine. Dupa care s-a intors la teoria lui cum sa nu ne folosim capu’ (tind sa cred deja ca asta e sloganul din arhipeleag), ci picioarele (pe bune!), urcand scara invataturii, pas cu pas, treapta cu treapta. Eu am luat liftul si m-am apucat sa citesc din Samuel Clemens.

Reclama anti-tutun (in adaptarea mea):

Pe-un picior de plai
In Marlboro rai
Asfintit de soare
Langa tarcu’ de mioare
Calare cauboi
Cu totii sunt doi.
Iar cel nesabuit
Catre celalalt grait: [influenta otomana, a se vedea „Toate panzele sus”]
„Bob, baiatul meu,
Asculta ce-ti spun eu
Am un dor in piept
De al meu plaman drept”

Mancare japoneza: Sta-le-ar natto in gat, stati asa ca nu stiti ce e aia. Natto e cea mai nenorocita chestie pe care au produs-o astia d-aci, si in traducere literala inseamna boabe de soia fermentate (in termeni gigici), sau mai bine zis, descompuse prin alterare, pana se fac pasta, si tot arpagicu’ asta se haleste invelit in foite de alge, sa nu cumva sa iti stea in gat, nu tata, nici nu trece de omusor, ca saracu’ al meu a ajuns un nesimtit ce nu stiu sa mai eziste pe pamant.

Ora de psihologie: Aci profa m-a dat exemplu la parere preconceputa, adica mi-a explicat amabila cum toti japonezii ma privesc ca pe un broscoi urias de cum ma vad si oricat as oracai eu dup-aia nu-i conving de contrariu.

Succes: Prezentarea mea despre Manastriea Argesului si jertfa pentru creatie s-a bucurat de un asemenea succes ca se clatinau peretii amfiteatrului de ropote de aplauze sustinute (sustinute, aha, de domnu’ diriginte ca nu cumva sa ma simt discriminat).

Schimb cinstit: Da-mi-as linistea sufleteasca pentru un cal verde pe-un perete, acelasi de care iti izbesti gamalia, concluzionand surprins ca-i de beton armat.

Noi si neuronii: Dumnezeu cu mila si eventual cu pila, hai dom’le, pune-mi si mie una sa ma bagi in gratiile muzei. Dom’le, aveti grija de neuronii vostri, nici nu stii cand ti s-au dus si apoi stai ca prostu’ si le faci cu mana: Duce-ti-va tata pe meleaguri mai bine semanate.

Pierdere mare: La vreo 40 minute dupa ce mi-am tras o freza 2 mm, relativ uniform, mi-am ciocnit obiectu’ de pe umeri de o creanga dintr-un copac in care m-am catarat pentru a urla ca-s suparat, si am crezut ca e un nou tip de pom fructifer ce produce tevi otel, fi (asta-i diametru, unde-i Georgica sa ma pupe, pe chelie sa-mi treaca buba, ca e una cat o nuca d-aia capitalista, vezi tu nu d-alea ghirghirici ce produceau astia in planuri cincinale), ma intorc, fi de 9.5, moment in care mi-am pierdut si al meu telefon celular prin boscheti, dar vorba japonezilor, nu mi-a venit sentimentu’ (=nu mi-am dat seama n.a.) si asa ca in tufisuri a ramas si acolo o sa si rugineasca, asta in caz ca nu se gaseste vreun urs atat de porc (pardon de nepotrivire din punct de vedere zoologic) sa dea telefon la rudele lui din nu-s ce stat indepartat sa-mi incarce nota.

Adrisant necunoscut: Dom’le draga scuza-mi nestiinta si impolitetea pe care am s-o comit cu cruzime, ranindu-ti sentimentele, dar tu ai un mic avantaj asupra mea, fiind in cunostiinta de cauza despre persoana mea umila (dupa cum reiese din, citez, „Cu Cosmin n-a fost prea greu sa ghicesc…”, ce sa insemne punctele alea de suspensie? eu sunt om respectabil am onoarea mea de familist), in timp ce eu ma aflu intr-o noapte ca aia unde se duce al nostru national simbol – Luceafaru’, din cate imi amintesc eu sa se vada cu Tac-su, nu-s ce discutie de la barbat la barbat aveau ei despre o gasculita nehotarata.

Epifanie: Iotete dom’le cum ma pierdui ca asinu’ in ceata…

Putea fi mai rau: Azi – zi cu vreme frumoasa, a inceput de ieri sa ploua si inca nu se vad semne ca o sa se mai opreasca vreodata. Bine insa ca nu trebuie sa vin cu bicicleta la scoala, ar fi fost naspa daca intram in vreo balta-lac si m-as fi facut cu noroi pan-in albu ochilor de nu stiam care sunt eu si care hainele mele. Ar fi putut continua urat, sa nu fie apa calda…

Discontinuitate: Stau ca mata-n coada (ca Manole al meu care sta sa cada di pe pervazu’ ferestrei cand il nutritionez cu ceea ce degeneratii de aici numesc sunca de pe felia mea de paine prajita) si-mi perd firavul sir al gandurilor (cel al continuitatii in vorbire in limba materna ii demult disparut in burnita asta de o luna de-i zice muson, undi-mi esti nene Amza, ca orasenii astia nu mai imi apreciaza lembajul, ma intreaba o fatuca nou venita pe-aci daca eu am mai vorbit romana recent; neci nu ma simtesc a fi fost ofensat…Si nu numai dumneaei, mai e si altii…)

Incapatanare fara diacritice: Ce sarbatori funerare sa mai invoc oameni buni, cand vreau sa declam: Da’ catari (a se citi cu al doilea a ca si cum ar fi i din a, nu merge nici d-al dracului, oricum pricepeti voi, e vorba de animalu’ nici cal nici magar, pravali-mi-as buzduganu’ in gingii), ma repet, catari sunteti.

Modestie: Bai, copii devin timid in prezenta dvs., nu-s nici pan’la rotulele amfibienilor…

Ce n-am invatat: Se prea poa’ sa fie si din cauza ca am cursuri relativ nebuloase. De pilda, e unul care se cheama „Popoarele lumii”, si dupa ce am inceput cu statu’ Israel, am continuat cu pescarii din sudu’ Japoniei, care folosesc plase de pescuit, am trecut in revista conceptu’ de tara izolata (sa nu mai vina strainii aia albi si urati), apoi am vorbit despre cum a aparut cuvantu’ melc, si cum se raspandeste cultura – ca atunci cand arunci o piatra in balta… Concentrat, nu-i asa?

Subiect de examen: Ia dati-va mneavoastra cu prepusul ce mi-a picat? Pun pariu ca n-o sa nimeriti nici macar padurea din care face parte copacu’ pe care v-am lipit tinta… Populatia Ainu nepotii mosului, si ale lor rituale cu ursu’ (sa juri ca-s frati cu tiganii nostri), care se cheama iomante (aoleo, da’ pagubos imi sunt, p-asta nu l-am mai scris ca eram preocupat cu citate din Eliade si ale lui historii religioase, sparge-mi-as fiole cu morfina la cina si nu la micul dejun).

Exasperare: Sa-mi cada copii din caruta in sant in coasa lasata acolo de cu seara de-alde Capatana cand s-a certat cu Ion pe o brazda de pamant daca mai egzista sentimente patriotice pe malul garlei unde-si arunca Sadoveanu undita…

Intrebari existentiale: Viata-i frumoasa copii, mai ales dupa ce ai reusit sa consumi 6 beri de origine flamanda, ca apoi sa citesti Nietzsche pentru a putea scrie un eseu pe marginea problemei „Domne, da’ noi ce-am facut sa ne meritam moartea, ca la urma urmelor, nu prea facem mare telemea in ai 20-30-60 de ani pe care-i traim?” Partea frumoasa e ca am desoperit ca ne putem considera ca avand acest drept de a pieri ca urmare a simplului fapt ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem or ba cand ne-a aruncat cu capu’ inainte pe-asta lume trecatoare; deci, in concluzie copii, putem cere inapoi ceea ce ni s-a luat, carevasazica, inexistenta.

Adio: Bai domnilor, oi fi devenit filozof pe parcursu’ scrisului, ca nu mai tin minte inceputul si nici cum am ajuns pana la concluzii de-astea menite a te face sa-ti bagi molarii in metacarpiene.

Va las sa traiti copii,

Strugurel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s